Maria Olaru:
Recunosc ca am dat bani antrenorilor mei, dar nu m-a fortat nimeni
Campioana olimpica, campioana mondiala si europeana, Maria Olaru a fost una dintre cele mai iubite si apreciate gimnaste din intreaga lume. Chiar si acum, la multi ani dupa ce s-a retras, este recunoscuta pe strada, primeste invitatii de peste tot in lume si are "cautare". Aceasta poate si pentru ca Maria Olaru a fost o fetita talentata si muncitoare care a ajuns o femeie frumoasa si cu capul pe umeri.
- Ti-e dor de gimnastica, Maria?
- Normal ca mi-e dor. Am fost nascuta pentru gimnastica, mi-as fi dorit sa fac toata viata mea gimnastica, dar sportul asta se incepe devreme si se termina la fel de devreme.
- Vorbeste-ne putin despre inceputul tau...
- Nu puteam sa-mi stapanesc energia, asa ca m-au trimis la dansuri moderne. De acolo am ajuns la gimnastica ritmica, dar, pentru ca eram prea mica, am ajuns, in cele din urma, la gimnastica artistica. A fost un drum destul de sinuos dar a meritat.
- Tu esti moldoveanca, Nadia Comaneci a fost moldoveanca, iar istoria gimnasticii este plina de nume mari de sportive care provin din aceasta regiune. Sa inteleg ca in Moldova este polul gimnasticii romanesti?
- Nu este exclus. Dar moldovencele nu sunt bune numai la gimnastica, ci la multe alte sporturi. Daca va uitati la canotoarele noastre care au cucerit zeci de medalii in ultima vreme, o sa observati ca multe dintre ele sunt moldovence.
- Dar ce face diferenta? Aveti vreo gena care va face speciali pentru sport, sau saracia recunoscuta a zonei ii indeamna pe moldoveni sa exceleze in sport?
- Cred ca si asta e un motiv. Fiind o zona mai defavorizata oamenii sunt mult mai motivati sa realizeze ceva in viata.
- Parintii tai au urmarit realizarea ta cand te-au trimis la gimnastica, sau pur si simplu isi doreau sa faci sport?
- Nici macar nu m-au trimis ei la gimnastica, ci una dintre surorile mele. Fiind mai mari decat mine ma luau cu ele la dansuri moderne, pentru ca, in cele din urma, sa ajung la gimnastica.
- Poti sa spui ca te-ai realizat? Te-a facut gimnastica o celebritate?
- Eu sunt multumita de tot ce am facut pana acum. Dupa ce m-am lasat de gimnastica mi-am dorit foarte mult sa ma realizez si pe plan profesional. Intre timp am terminat facultatea si acum sunt in anul I la un master. Ma specializez in management in sport la Facultatea de Stiinte Economice. In plus, am cursuri la facultate si ma pregatesc pentru antrenorat. Sa fiu sincera, acesta este visul meu: sa antrenez. Dar nu ma grabesc. Stiu ca lucrurile in viata au o ordine bine stabilita si imi astept randul.
- Tu esti foarte inalta pentru o gimnasta. Ai avut probleme din cauza inaltimii tale?
- Eu nu am fost inalta de la inceput. V-am spus ca eram chiar scunda cand m-am dus la gimnastica ritmica, iar pana in 1996, cand m-am accidentat la genunchi, mi se spunea "a doua Nadia" si lumea zicea ca fac minuni. Din pacate, in perioada in care ma refaceam dupa accidentare am crescut cu sapte centimetri si din acel moment mi-a fost mult mai greu. Intotdeauna am muncit de doua ori mai mult ca sa obtin aceleasi rezultate.
- In procente, cat inseamna in gimnastica munca si cat talent?
- Mi-e greu sa apreciez in procente, dar, din ce am observat eu, pana acum, este nevoie de talent, insa prea putin din cei foarte talentati au reusit. Daca nu muncesti poti sa ai tot talentul din lume ca e degeaba.
- Cum convingi tu un copil sa vina la gimnastica? Si nu vorbesc despre bani pentru ca nu esti sigur ca ei vin...
- Pentru atmosfera de concurs. Eu pentru asta as fi dat orice. Este greu pentru cineva din afara fenomenului sa inteleaga ce simte un sportiv cand intra in sala si vede atatea camere de luat vederi si mii de ochi atintiti asupra lui. Pur si simplu ma infioram de placere. Niciodata nu am avut emotii si lumea ma admira pentru aceasta stapanire de sine.
- Sa inteleg ca iti place celebritatea?
- Absolut. Nu m-a deranjat niciodata.
- Pe altii ii deranjeaza, insa. De ce crezi ca au renuntat Octavian Belu si Mariana Bitang?
- Presupun ca s-a intamplat datorita scandalurilor din ultima vreme. De vreo doi ani sunt in atentia presei cu tot feluri de scandaluri si de speculatii, si oricat de puternic ar fi un om, tot cedeaza. Apoi, cred ca cel mai tare i-a deranjat faptul ca voi, cei din mass-media, ati inceput sa scrieti despre viata lor particulara.
- Dar nu ti se pare normal ca presa sa aiba dreptul sa scrie despre toate aspectele vietii unui celebritati? Nu am vazut sportivi care sa fie deranjati cand i-am laudat pentru un gol frumos, pentru o medalie sau pentru o evolutie senzationala. Toti se supara numai cand scrii despre viata lor. Ti se pare corect?
- Adevarul e ca fara mass-media ar exista foarte putine celebritati. Valoarea voastra nu o contesta nimeni. Voi ne ridicati, voi ne coborati. Cred, insa, ca se exagereaza. Un cititor normal, si am avut ocazia sa discut cu foarte multi in ultima vreme, nu este atat de interesat de viata privata a sportivilor. Sunt oameni care se dau in vant dupa picanterii si dupa senzational, dar ei nu sunt reprezentativi pentru cititorul roman de ziare.
- Despre tine nu am auzit niciodata o stire senzationala, sau vreo picanterie? Nu exista in viata ta, sau stii sa te ascunzi foarte bine?
- Cred ca nu exista. Mi-a placut ordinea in viata mea si cat am fost gimnasta m-am ocupat numai de gimnastica. Acum, ca am terminat cu sportul de performanta, ma ocup doar de facultate. Nu mi-am impus sa nu am alte activitati, sa nu-mi fac un prieten despre care sa scrie in ziare. Pur si simplu asa s-a intamplat. Nu este exclus, insa, ca la un moment dat sa am si eu un iubit, sa am o viata normala si sa apar si eu pe prima pagina a ziarelor ca orice vedeta.
- Nu te intreb cati bani ai castigat, dar spune-mi un singur lucru: te simti realizata din punct de vedere financiar?
- Poate ca nu va vine sa credeti dar, niciodata, nu am stat sa numar cati bani am castigat. Dar eu zic ca am suficient incat sa duc o viata decenta in Romania. Si asta e tot ce conteaza.
- De ce nu s-a descurcat toata lumea asa cum ai facut-o tu? Te intreb pentru ca tu nu ai acceptat niciodata sa pozezi nud in revistele pentru adulti indiferent de suma propusa.
- Chiar daca nu as fi avut bani, tot nu acceptam ofertele primite, si, crede-ma, oferte au fost. Destule. Le-am refuzat pe toate, iar motive am multe. Lumea ma cunoaste ca gimnasta si nu vreau ca lumea sa-si schimbe impresia despre mine, sa ma intalneasca pe strada si sa strige dupa mine:"nudista". Apoi, am considerat ca nu am ce sa arat intr-o revista pentru adulti si nu am vrut sa pacalesc pe nimeni. In legatura cu banii eu m-am ghidat intotdeauna dupa un proverb: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista". Fiecare om are o ocazie in viata si, daca isi bate joc de ea, atunci nu se mai intoarce.
- Multa vreme s-a vorbit despre Deva ca despre un "lagar". Era atmosfera atat de sumbra?
- In nici un caz. Cel putin nu cat am fost eu acolo, dar depindea si de perioade. Inaintea competitiilor importante atmosfera era mai tensionata, mai ales daca pregatirea nu mergea asa cum ar fi trebuit.
- Stiu ca te-ai retras din cauza unor probleme de sanatate cauzate de gimnastica. Ai fi fi vrut sa nu fii nevoita sa faci acest lucru?
- Inca inainte de a face gimnastica de performanta la Deva aveam probleme de sanatate. A fost intai spatele, apoi genunchiul, dar asta se poate intampal oricui. de multe ori parintii mei au incercat sa ma convinga sa renunt dar eu am refuzta de fiecare data. Le-am spus tuturor ca o sa fac gimnastica pana cand nu o sa mai pot sa ma misc.
- Exista o scoala romaneasca de gimnastica, sau o "scoala Belu"? Cu alte cuvinte, plecare lui Belu va aduce dupa sine un regres al nostru in acest sport, sau vom supravietui?
- Greu de spus. Gimnastica romaneasca este cu domnul Belu de peste 20 de ani si toate rezultatele au venit pentru ca el a fost acolo.
- Ce parere ai de ceea ce a facut Oana Petrovschi?
- Am inteles de ce a facut Oana ce a facut. Ea a avut multe probleme, a batut pe la destule usi, nu a ajutat-o nimeni si atunci a apelat la aceasta solutie. Eu cred ca cel mai bine se putea rezolva cu o discutie.
- Probabil ca stii ca, la un moment dat, a declarat ca i-a platit antrenorului Octavian Belu un procent de 30% din castigurile obtinute la concursuri private pentru ca apoi sa revina asupra declaratiei. Cand crezi ca a spus adevarul?
- Ea stie. Eu recunosc ca am dat bani antrenorilor mei, dar vreau sa fie clar pentru toata lumea ca nimeni nu m-a fortat niciodata. Acest obicei s-a transmis din generatie in generatia si nu era decat un gest de apreciere fata de antrenorii nostri. Mi s-a parut intotdeauna ceva normal.